Caracteristicile nămolului
Nămolul biochimic se referă la materia organică-cuprinzând microorganisme, biofilme și alte impurități găsite în apele uzate-care se acumulează în rezervoarele de sedimentare după ce a fost procesată prin reactoare biologice (cum ar fi cele care utilizează Procesul cu nămol activat, metoda SBR etc.). Se caracterizează printr-o suprafață specifică mare și proprietăți excelente de aderență microbiană. Cu toate acestea, nămolul conține și cantități semnificative de gaz și apă captate; dacă nu este tratat corespunzător, acest lucru poate duce la probleme cu flotarea nămolului.
Procese de tratament
Pe lângă caracteristicile inerente ale nămolului în sine, apariția flotației nămolului este, de asemenea, strâns legată de condițiile de funcționare ale procesului de tratare. O scurtă analiză este prezentată mai jos:
1. Medii anoxice
În etapele de tratament care implică rezervoare anoxice, rezervoare-scăzute de oxigen sau unități similare, aportul insuficient de oxigen împiedică microorganismele să se metabolizeze în mod normal. Acest lucru are ca rezultat generarea de cantități mari de gaz, care apoi aderă la suprafața particulelor de nămol, determinându-le să plutească.
2. Aerarea excesivă
Aerarea este o etapă operațională critică în procesele de tratare a apelor uzate, cum ar fi Procesul cu nămol activat și metoda SBR; totuși, aerarea excesivă poate declanșa reacții dăunătoare. Dacă durata de aerare este prea lungă sau volumul fluxului de aer este prea mare, se poate produce spumă puternică în corpul de apă. Simultan, determină extinderea gazului prins pe suprafața particulelor de nămol, ducând în cele din urmă la flotarea acestora.
Măsuri de remediere
Pentru abordarea fenomenului de flotare a nămolului se pot implementa următoarele măsuri:
1. Creșteți capacitatea rezervorului de aerare sau utilizați rezervoare selective de returnare a nămolului
Prin creșterea volumului rezervorului de aerare sau prin încorporarea unui rezervor de retur selectiv al nămolului, alimentarea cu oxigen și intensitatea amestecării mecanice pot fi îmbunătățite. Acest lucru asigură că particulele de nămol rămân complet suspendate, rezolvând astfel în mod eficient problema flotarii nămolului.
2. Scurtați durata aerului sau reduceți volumul fluxului de aer
Prin scurtarea duratei de aerare sau reducerea volumului debitului de aer, viteza de eliberare a gazului poate fi redusă, atenuând astfel apariția flotației nămolului.
3. Adăugați coagulanți
Adăugarea unei cantități adecvate de coagulant poate modifica proprietățile electrochimice ale nămolului și poate crește densitatea acestuia, împiedicând astfel plutirea acestuia.
Pe scurt, pentru a aborda problema flotației nămolului în rezervoarele de sedimentare biochimică, este esențial să se întărească supravegherea în timpul operațiunilor zilnice de rutină și să se îmbunătățească practicile de gestionare a nămolului pentru a elimina problema la sursă. În plus, trebuie acordată o atenție deosebită parametrilor operaționali ai etapelor specifice ale procesului-cum ar fi controlul duratei de aerare și al volumului debitului de aer-pentru a asigura funcționarea lină și stabilă a întregului sistem de tratare a apelor uzate, aducând astfel o contribuție reînnoită la cauza protecției mediului.
